“Mens sana in corpore sano”
Un lucru învăţat încă de pe băncile şcolii este acela că o minte sănătoasă se află doar într-un corp sănătos. Iar pentru a avea un corp sănătos trebuie să-l menţinem permanent într-o formă cât mai bună atat la nivel fizic cat mai ales la nivel psihic. Nu există o reţetă miraculoasă care să ne păstreze veşnic tineri, sănătosi, zvelţi, însă putem tinde şi consilia pe cei din jurul nostru spre a adopta un stil de viaţă care ne aducă mai aproape de acest obiectiv. Sănătatea este cel mai prețios lucru din viața noastră.
Datorită unei perspective complexe asupra naturii umane ca întreg şi datorită tratării fiecarui pacient ca individ distinct, medicina alternativă, în special homeopatia, a constituit o alternativă viabilă pentru abordarea unor probleme de sănătate ca stresul, oboseala psihică, suprasolicitarea mentală şi nu numai.
OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) defineşte sănătatea ca „o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților, este capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.
Cu mult timp în urmă, sănătatea mentală nu a fost considerată un domeniu important de cercetare și de diagnostic. Viața în trecut era destul de simplă și mult mai ușoară decât este acum. Era tehnologiei și descoperirilor cu toate beneficiile aduse omenirii a venit cu o presiune mare și mult stres. Stresul afecteaza mai multe nivele fiziologice și emoționale. În condiții de stres, corpul eliberează substanţe chimice care opresc capacitatea de a simți, gândi și de a acționa. Simptomele diferă în funcție de sursă. Responsabilitatea unei sarcini, atunci când depășește potențialul personal duce la stres sau depresie. Lipsa poftei de viață, nesiguranţa privind locul de muncă sau banii, emoțiile negative, gelozia, lăcomie, depresia, anxietatea, boala etc sunt factori importanți care trebuie luaţi în considerare în zilele noastre.
Ce este stresul?
Stresul este definit de organizaţiile de sănatate ca “o reacţie adversă la presiuni excesive sau a altor cerințe, este ansamblul de reacţii ale organismului uman ce apar în urma acţiunii externe a unor agenţi cauzali (fizici, chimici, biologici şi psihici) constând în modificari morfo-functionale, cel mai adesea endocrine” și produce simptome, cum sunt palpitațiile, uscăciunea gurii, dureri de cap, dureri musculare generalizate şi dureri articulare, pierderea apetitului pentru alimente sau activităţi recreative, oboseală și concentrare scăzută. Hormoni responsabili pentru această stare de rău generalizat sunt eliberaţi de glandele suprarenale. Cortizolul este responsabil pentru provocarea tensiunii arteriale ridicate, eficacitatea redusă a sistemului imunitar al organismului și eliberarea de grăsimi și de zahăr în fluxul sanguin. Adrenalina și noradrenalina sunt catecolaminele care afectează direct sistemul cardiovascular, sunt acei hormoni care dau răspunsul de tipul “luptă sau fugi”, cauzând creşterea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale. Deja se poate vedea de ce creșterea nivelului de stres ne poate afecta, în cazul în care stresul este lăsat netratat, aceasta poate provoca probleme fizice, cum ar fi un accident vascular cerebral sau un atac de cord din cauza hipertensiunii arteriale sau probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia, însoţite frecvent de insomnie.
Abordarea homeopatică
Homeopatia este o ştiintă medicală ce tratează bolile prin metode care simulează tendinţa naturală de vindecare a organismului, folosind medicamente preparate din substanţe de origine minerală, vegetală şi animală prin procedee specifice, în laboratoare farmaceutice specializate.
Homeopatia abordează diferit pacientul, organismul este privit ca un întreg. Este tratată persoana şi nu boala. Nu numele bolii este important, ci toate modificările pe care le simţim în ceea ce priveşte starea de sănătate.
Înțelegerea principiului funcţionării medicamentului homeopatic şi al impactului acestuia asupra sănătății este strâns legată la înțelegerea minții în general. Medicii homeopați practicieni nu separă mintea și corpul, ei presupun, în general, că mintea şi corpul sunt interconectate în mod dinamic și că ambele se influențează în mod direct între ele. Această recunoaștere a interconectivităţii trupului și a minții nu este pur și simplu un concept vag. Medicii homeopați îşi bazeză practic fiecare prescripție homeopatică pe simptomele fizice și psihologice ale persoanei bolnave. Simptomele psihologice joacă adesea un rol primordial în selectarea medicamentului corect.
Principiul de bază al homeopatiei datează încă din antichitate, de pe vremea lui Hippocrate, “părintele medicinii”, care a trait în secolul 5 i.e.n. Dr. Samuel Hahnemann, medic german, în 1790 a descoperit homeopatia şi în 1796 şi-a publicat teoriile şi experimentele care au la baza “forţa vitală”, capacitatea organismului de a raspunde bolii, precum şi Legea Similitudinii.
Homeopatia de astazi este bazată pe date ştiinţifice, medicale. Tot mai multi medici (inclusiv medicul familiei regale a Angliei), veterinari şi stomatologi prescriu remedii homeopate în practica zilnică, fiind estimat la 500 de milioane numarul persoanelor care se tratează homeopat atat preventiv cat şi curativ.
Rezultate pozitive ale cercetarilor în homeopatie au fost publicate în reviste medicale prestigioase cum sunt Lancet sau Revista Britanică de Farmacologie clinică.
In Romania, regimul comunist interzicea homeopatia între anii 1944 si 1968, însa ea a trait discret. In 1980 directorul Centrului de Perfectionare a Cadrelor Medicale Superioare, organizează primul Curs de initiere în Homeopatie din Romania la care participă14 medici din toată ţara.
In perioada 1980, Comisia Medicamentului din Institutul pentru Control de Stat al Medicamentului şi de cercetari Farmaceutice, condusă de Prof. Dr. D. Dobrescu, introduce în Nomenclatorul de medicamente al Ministerului Sănătaţii o listă de remedii homeopate.
Reglementarea medicamentelor homeopatice în Romania
In prezent, în Romania medicamentul homeopatic are statut de medicament, reglementat prin directiva europeană 83/2001 şi transpusă în legislaţia natională prin legea medicamentului, legea 95/2006. Medicamentul homeopat se defineşte ca: orice medicament obţinut din substanţe numite suşe homeopate în acord cu un procedeu de fabricaţie homeopat descris de Farmacopeea Europeană sau, în absenta acesteia, de farmacopeele utilizate în prezent în România şi în Statele Membre ale Uniunii Europene. Un medicament homeopat poate conţine mai multe principii active.
Medicamentele pot fi :
– unitare, adică nu au decât un singur component sau
– complexe, dacă sunt compuse dintr-un amestec de remedii homeopatice unitare, având indicaţii complementare.
Formele farmaceutice ale medicamentelor homeopatice sunt de tipul granule şi globule. Granulele sunt condiţionate în tuburi de 4 grame conţinând 80 granule. Globulele sunt mai mici decât granulele. Un tub doză de 1 gram conţine aproximativ 200 globule. Acestea sunt mici sfere constituite dintr-un amestec zaharoză-lactoză. Aceste granule şi globule neutre sunt transformate în medicamente prin impregnarea cu o diluţie dintr-o anumită substanţă. Alte forme farmaceutice uzuale pentru medicamentele homeopatice sunt:
– Picăturile (excipientul este alcool 30 v/v). Ele sunt rezervate mai degrabă dilutiilor joase (DH şi TM) sau celor complexe.
– Comprimate
-Unguente
-Supozitoare
Din punct de vedere al statutului şi modului de eliberare remediile unitare sunt încadrate la medicamente eliberate cu presctipţie medicală, recomandate de către un medic specialist homeopat, iar combinaţiile complexe ce cuprind mai multe remedii şi au indicaţii terapeutice bine definite (comprimate, unguente, soluţii orale etc) au statut de medicament OTC, eliberandu-se fără prescripţie medicală.
Principiile funcţionării medicamentelor homeopatice:
Primul principu al homeopatiei este principiul similitudinii, acesta se supune ideii majore că asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare. (Homoîos = asemănător, pathos = suferinţă).
Totalitatea simptomelor observate la omul sănătos, în cursul administrării, accidentale sau experimentale, a unei substanţe active din punct de vedere farmacologic, în doză ponderală se numeşte patogenezie.
Pentru a înţelege mai uşor principiul similitudinii iată cateva exemple:
– cafeaua produce insomnie în doză ponderală, la omul sănătos, însă în doze homeopate induce somnul.
– ceapa produce lăcrimare şi rinoree abundentă (simptome prezente şi în cazul răcelii comune) însă în doze homeopate opreşte aceste simptome.
Al doilea principiu fundamental al homeopatiei este principiul dozei infinitezimale, ce constă în folosirea medicamentului în concentraţii înalt diluate.
In experimentele făcute de Hahnemann, diminuarea progresivă a substanţelor folosite duce la doze infinitezimale, care nu devin cu adevărat eficiente decât după dinamizare (agitare prelungită între fiecare diluţie). Doza infinitezimală îşi găseşte justificarea în observarea rezultatelor experimentale, confirmate clinic. Din perspectiva administrării, este de preferat ca medicamentele homeopatice să fie luate la un interval faţă de mese (15 minute înainte sau 30 minute după). Alegerea formei farmaceutice ţine cont de modul de utilizare: repetare în timpul zilei sau doză unică zilnică, săptămânală sau lunară, uşurinţa în folosire. Frecvenţa administrării medicamentelor depinde în acelaşi timp de gradul de diluţie. – Diluţiile joase (4 CH/5 CH) sau medii (7 CH/9 CH), au o acţiune limitată în timp; ele corespund unor semne locale sau generale şi sunt administrate în general de două sau de trei ori pe zi, până la dispariţia simptomelor, în special în cazurile acute. – Diluţiile înalte (15 CH/30 CH), sunt utilizate în general pentru afecţiunile cronice şi tipurile sensibile şi, deci, prescrise de către medic o dată pe săptămână sau o dată la cincisprezece zile.
Homeopatia şi stresul
Homeopatia este una dintre cele mai bune şi mai populare terapii naturale pentru combaterea stresului şi a manifestărilor asociate cu acesta. Remediile homeopatice pot fi folosite în condiţii de siguranţă şi acţionează prin diminuarea efectelor stresului şi promovarea unei stări de calm interior. Ele pot modula efectele stresului asupra organismului şi a minţii pentru a îmbunatati calitatea vieţii. Una din bogăţiile şi avantajele acestei terapeutici este de a putea propune persoanelor suferinde un tratament de fond, pentru a reechilibra reacţiile organismului confruntat cu factorii stresori.
Cele mai utilizate medicamente homeopatice pentru a combate simptomele legate de stres sunt: Arsenicum album, Gelsemium, Argintum Nitricum, Ignatia Amara, Kalium Phosphoricum, Natrium Muriaticum, Nux vomica, Phosphoricum Acidum, Pulsatilla, Sepia, Coffea cruda etc.
Acestea se adresează simptomelor asociate cu stresul, cum ar fi: palpitaţii, dureri in piept, indigestie, eructaţii /reflux acid, amețeli, diaree, transpirație, tensiune, dispnee şi stare de anxietate, sentimente de neliniște și griji cu privire la sănătate, insomnie, lipsa de somn exacerbează temerile şi afectează capacitatea de a depăși problemele.
Remediile homeopatice menţionate mai sus, pot fi regăsite atat în remedii unitare cat şi în combinaţii. Medicul homeopat poate indica în funcţie de tipul de stres, tipul personalităţii şi alţi factori care pot influenţa pacientul, remediul corect în concentraţia şi doza corespunzătoare, dacă acestea nu sunt cuprinse în forme farmaceutice cu indicaţii terapeutice.
Principiile active din dozele medicamentelor homeopate sunt atât de mici, încat putem face referire la ele ca o parte a domeniului nou aparut acela de “nanofarmacologie” (prefixul „nano” este folosit pentru a desemna ” nanotehnologie “sau” nanoștiință “, care explorează utilizarea unor tehnologii sau procese extrem de mici, cel puțin un miliard dintr-o unitate, desemnate ca fiind 10 -9).
Modul de acţiune exact al medicamentelor homeopatice rămâne încă un mister raportat la prezenta gândirea științifică. Și totuși natura și noile tehnologii abundă în exemple izbitoare cu efecte puternice la doze extrem de mici. Fizica cuantică nu a infirmat fizica newtoniană; ea pur și simplu a extins întelegerea noastră asupra sistemelor extrem de mici și extrem de mari. De asemenea, homeopatia nu infirmă farmacologia convențională, în schimb, se extinde întelegerea noastră la doze extrem de mici de substanţe active. Fondatorul medicinii homeopatice, Dr. Samuel Hahnemann, a rescris și actualizat lucrarea sa asupra acestui subiect de cinci ori în timpul vieții sale, de fiecare dată rafinând şi mai mult observațiile sale. Medicii homeopați continuă să perfecționeze acest sistem de nanofarmacologie. În timp ce nu există întotdeauna un acord cu privire la cele mai bune metode pentru a selecta remediul corect sau cea mai bună doză nanofarmacologică, sistemul medicinii homeopatice oferă o bază solidă de la care medicii clinicieni şi cercetatorii care explorează nanofarmacologia pot începe şi ar trebui să o exploreze.
Contrar ideilor răspândite, menta şi cafeaua, ingerate la un interval faţă de dozele de medicamente homeopatice, nu anihilează acţiunea acestora. Administrarea medicamentelor homeopatice nu este incompatibilă cu alte medicamente, în special cele alopate, permiţând adesea o sinergie terapeutică.
Remediile homeopate pot ajuta la diminuarea efectelor stresului însă sunt limitate în vindecarea totală a persoanelor care suferă de aceasta afecţiune la un nivel mai profund. Pacienţii care suferă de aceste simptome vor fi consiliaţi şi direcţionaţi spre a fi evaluaţi de specialişti din domeniul sănătăţii pentru a primi cea mai bună îngrijire şi pentru a fi urmăriţi pe tot parcursul evoluţiei simptomatologiei lor.
Sa fii sănatos înseamnă să nu ai dureri, disconfort sau slăbiciune la nivel fizic, să fii liber de suferinţă la nivel emoţional (ceea ce are ca rezultat o stare de calm şi seninătate) şi să fii liber de presiuni exterioare şi interioare.
Bibliografie si referinte aici
Remediile homeopate sunt lipsite de toxicitate, reactii adverse/ supradozaj.