Managementul stresului pentru farmacistul din farmacia comunitară

Profesia de farmacist  este una nobilă și datează din vremuri străvechi.  Începuturile organizării farmaciilor sunt atribuite lumii arabe, arabii fiind primii care au separat profesia de medic de cea de farmacist. Secole la rând, farmaciștii alături de medici au fost  în slujba oamenilor, sfătuindu-i, preparându-le poțiuni, siropuri și alifii tămăduitoare, monitorizându-le tratamentele.Vremurile s-au schimbat și sunt într-o dinamică continuă,  industria și tehnologia au avansat, au apărut medicamente care au schimbat soarta omenirii și au crescut speranța de viață a oamenilor, iar profesia de farmacist cunoaște noi valențe și provocări, percepția acesteia în rândul oamenilor fiind diferită. În societatea actuală, în acest context socio-economic, profesia de farmacist este supusă unor schimbări profunde, agresive pe alocuri, necesitând punerea în practică a mai mult decât noțiunilor farmaceutice, fiind absolut necesare și abilități medicale, economice, psihologice, juridice și, mai ales, umane și sociale.

 

Profesionist în domeniul sănătății, domeniul său specific fiind domeniul medicamentului, farmacistul este prezent pe toată perioada existenței medicamentului, adică  de la conceperea formulei  unui medicament până când acesta ajunge la destinatarul final, pacientul. Cu toate acestea,  publicului larg cel mai consacrat mod de exercitare a profesiei de farmacist este  acela a farmacistului în farmacia comunitară. Farmacia, conform  reglementărilor specifice pentru această activitate,  este  definită ca fiind  este unitatea sanitară care asigură asistența în ambulatoriu a populației cu produse medicamentoase, igienico-cosmetice, dispozitive medicale, parafarmaceutice și în care se execută prescripții magistrale și oficinale.

Totuși, farmacia este o afacere, o societate comercială care are nevoie de venituri pentru a plăti salarii, taxe și impozite, pentru a își putea plăti furnizorii de utilități, de servicii și de mărfuri.Soluția ca o farmacie să poată funcționa și să reziste în timp este să aibă oameni dedicați și implicați care să înteleagă să transpună profesionalismul in practică. Tocmai de aceea, este esențial ca farmacistul să cunoască și să înțeleagă nevoile pacienților farmaciei și să se asigure că a creat contextul optim pentru ca etica și deontologia profesională să îi direcționeze activitatea în relația cu pacientul.

Conform datelor furnizate de către Colegiul Farmaciștilor din România activează în acest moment peste 23.000 de farmaciști, dintre aceștia peste 94% fiind parte a  domeniului privat. Numărul farmaciştilor s-a dublat în ultimii 10 ani iar aşteptările de la aceştia au crescut exponenţial (Colegiul Farmaciștilor din România, 20.01.2020).Aceste aspecte cumulate cu  schimbarea  continuă a peisajului politico-economic din România și dinamicii industriei farmaceutice, tot acest tablou conturat este generator de stres pentru farmacist.

 

Ce este stresul?

Cum stresul este o problemă a societății în care trăim,  Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au rolul de a garanta securitatea şi sănătatea oamenilor muncii. Directiva cadru 89/391 ( European Union,  20.01.2020)  prevede reglementări fundamentale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care afirmă  datoria  angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. În conformitate cu abordările din Directiva cadru, pentru a elimina sau a reduce stresul în muncă, angajatorii au următoarele obligații:

• Prevenirea riscurilor de stres în muncă;
• Evaluarea riscurilor de stres în muncă, prin identificarea acelor solicitări şi presiuni ale activităţii care ar putea să genereze niveluri crescute şi de durată ale stresului şi prin stabilirea angajaţilor care pot fi afectaţi.
• Să acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.

 

Acest profesionist din sănătate care are contact direct cu pacientul este expus zilnic unui număr crescut de factori stresori și pentru a își a exercita acest rol, în primul rând trebuie să fie el însuși sănătos. Sănătatea, conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății din anul 1946 este “ o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental și social și nu doar absența bolilor și a infirmităților”, ulterior fiind inclusă în această definiție și capacitatea de a duce o viață productivă social și economic” (World Health Organisation, 20.01.2019)

 

Stresul este o noțiune utilizată de publicul larg, însă și  de oamenii de știință, popularitatea acestui termen datorându-se endocrinologului maghiar Hans Selye. În anul 1946, acesta definea stresul ca fiind “o stare manifestată printr-un sindrom ce cuprinde toate schimbările nespecifice aduse în sistemul biologic de stimulările adverse”, denumind această stare, Sindromul General de Adaptare (S.G.A), aceasta traversând trei etape reacția de alarmă, etapa rezisten-
ței și etapa epuizării ( Mardare, E.I. (2018). Metode și tehnici de adaptare la stresul social, suport de curs,  Bucuresti). Ulterior, Hans  Selye propune conceptul de stres sistemic, pe care îl definește ca fiind „ situația în care se află un organism ca răspuns la stimulii exteriori, ulterior acestei situații stresul devenind suma tuturor efectelor nespecifice produse de factorii ce acționează asupra corpului „ (Seyle, H. (1956). The Stress of Life. New York: McGraw-Hill).Acesti stimuli exteriori îi numește stresori.

În contrast cu această abordare medicală a stresului, se dezvoltă abordarea psihologică a stresului sau centrată pe procesele cognitive  care evidențiază faptul că un factor important al reacției în fața unei conjucturi stresante este interpretarea, modul în care cei   implicați percep acea situație. În psihologie, prin stres se înțelege procesul prin care o persoană interacționează cu mediul său de viață, caracteristica esențială a răspunsului unui organism la mediul său înconjurător, fiind chiar gradul său înalt de specificitate. ( Lazarus, R. S., şi Folkman, S. (1984). Stress, Appraisal, and Coping. New York:Springer). În anul 1976, Cassel a emis teoria conform căreia rezistența organismului este un factor crucial în ceea ce privește impactul stresului asupra sănătății, doi factori fiind esențiali în determinarea gradului de rezistență a organismului unui individ: capacitatea de coping și rețelele de suport social. Copingul a fost definit ca fiind ansamblul eforturilor cognitive și comportamentale realizate în scopul de a gestiona, tolera sau reduce solicitările externe sau interne și conflictele dintre acestea. Acțiunile de coping pot fi diferite, putând fi coping focalizat pe problemă sau coping centrat pe emoție. În anul 1991, Lazarus completează modelul cognitiv afirmând că stresul este un concept relațional, adică este văzut ca însemnând relații între indivizi și mediile lor de viață. Experimentarea stresului și a resurselor de coping conduc la efecte imediate, precum reacțiile afective sau fiziologice, dar și la efecte pe termen lung, cum ar fi bunăstarea psihologică, sănătatea somatică și funcționarea socială.2001 este anul în care Hobfoll emite o teorie conform căreia stresul apare atunci când oamenii experimentează pierderea resurselor lor (considerată sursa primară a stresului) atunci când resursele lor sunt amenințate cu pierderea sau când oamenii investesc în resursele lor fără a primi ceva în schimb.  (Mardare, E.I. (2010) Stresul psihosocial şi boala cardiacă. Analize şi intervenţii, Bucureşti).

Abordarea perspectivei sociologice a stresului pune accentul pe caracteristicile particulare ale stresorilor și argumentează că aceste solicitări, fie că sunt sociale, fizice, psihologice sau intelectuale, taxează în mod specific resursele de coping ale individului, rezultând  răspunsuri specifice.Perspectiva sociologică a stresului consideră că stresul își are cauzele în natura societății.Teoria sociologică a stresului în viziunea lui Leonard Pearlin subliniază faptul că stresul începe în mod tipic cu o situație socială pe care oamenii o percep ca fiind amenințătoare sau suprasolicitantă, punctând existența a două  tipuri majore de stresori sociali: evenimentele de viață și tensiunile cronice.

Indiferent de perspectiva din care îl analizăm, stresul este o fenomen universal, o realitate a vieții tuturor, cu implicații positive și negative, oferind stimulare pentru schimbare și dezvoltare. Stresul poate fi bun/pozitiv sau eustres, atunci când stimulează motivația necesară schimbării sau adaptării la o situație stresantă și poate fi stres dăunător/negativ sau distress și care apare atunci când efortul depus este unul prea mare, solicitările vin de la  prea mulți oameni, într-un interval de timp prea scurt și  într-un mediu la care adaptarea este mult prea greu de realizat, farmaciștii fiind o breaslă care se regăsește în această categorie de stres.

 

Care sunt sursele de stres pentru farmaciștii din farmacia comunitară?

 

Sursele de stres indentificate la farmaciștii din farmacia comunitară pot fi încadrate  în următoarele  categorii :

1. Stresori personali
2. Practica profesională cu pacienții/ clienții
3. Colectivul de lucru
4. Stresori care țin de organizație
5. Stresori legislativi, care țin de cadrul legislativ
6. Stresori ai relațiilor cu colaboratorii

 

Stresul profesional al farmacistului din farmacie este o realitate, acțiunea cumulată și perpetuată a acestor stresori, dincolo de demotivarea profesională, poate pune în pericol chiar echilibrul emoțional al acestui profesionist în sănătate ceea ce generează o serie de reacții în lanț privind activitatea sa profesională, rolul său ca și angajat sau proprietar de farmacie și pe termen lung, neîndeplinirea rolului său în sistemul de sănătate publică.

 

Farmacistul din farmacia comunitară, învingător în lupta cu stresul?

 

 

Strategiile de coping, fie centrat pe problemă, fie centrat pe emoție sunt esențiale pentru farmacist în gestionarea stresului său zilnic. Pentru a face față cu succes provocărilor actuale ale profesiei de farmacist, o data identificați stresorii și a posibilelor soluții, acesta va selecta cea mai bună soluție, în final putând să își evalueze alegerea. Așa după cum știința medicamentului este una exactă, bazată pe  doze, adică pe cifre exacte,pe evaluarea tuturor reacțiilor posibile din organism, a interacțiunilor de evitat, pe acuratețea și claritatea informațiilor, farmacistul, în activitatea sa profesională din zilele noastre se impune să aibă o claritate a obiectivelor sale, astfel :

• Să aibă un bun management al timpului, o bună planificare a obiectivelor, să își stabilească prioritățile
• Să diferențieze activitățile funcție de importanța și urgența lor
• Să știe să stabilească limite și să spună NU
• Să delege responsabilități atunci când situația o permite
• Să își recunoască și să își diminueze emoțiile negative
• Să adopte un stil de viață sănătos, să se hrănească sănătos, să doarmă suficient,să aibă activități relaxante, să mențină un echilibru între viața personal și cea profesională
• Să se analizeze și să conștientizeze care sunt acele calități și însușiri ale sale care să se constituie în resurse interioare la care să facă apel în situațiile dificile

Luând în considerație categoriile de stresori cărora le fac față farmaciștii, a strategiilor de coping necesare a fi dobândite de aceștia pentru a face față provocărilor, însă și a vulnerabilității lor ca și profesie care lucrează cu oamenii zilnic, există o mare probabilitate ca aceștia să fie victime ale fenomenului burnout, adică a epuizării fizice și psihice, o stare de epuizare generală.

Primele simptome ale epuizării profesionale sunt scăderea entuziasmului la locul de muncă, senzaţia că sarcinile de serviciu devin imposibil de îndeplinit, scăderea puterii de concentrare şi a randamentului profesional, acestea fiind percepute ca stres sau oboseală extremă, dar, de fapt, această afecțiune consumă resursele energetice ale organismului ducând la epuizare emoțională și depersonalizare.

Cum farmacistul din farmacia comunitară este o verigă importantă a sistemului de sănătate, consider că este important ca atât farmaciștii, cât și stakeholderii industriei farmaceutice și ai sectorului dedicat sănătății să facă eforturi susținute în a gestiona constructiv și productiv această schimbare a statutului profesiei de farmacist în zilele noastre.

 

Articol de Drd. Farm. Sorina Aurica

 

###

Pentru suport sau informatii nu ezitati sa ne scrieti

 

Sursa foto: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici