Sfaturi pentru tinerii farmacisti – Interviu cu un farmacist

Interviu cu un farmacist – Dr. Farm. Emil Stefanescu

#Lucrul pe care nu îl faci la timpul lui, este mult mai greu, dacă nu chiar imposibil să îl faci mai târziu.

#Niciodată să nu spui pacientului „așa ceva nu există”.

#Îndărătnicia și rezistența oamenilor este mult mai mică atunci când încerci să le tămăduiești sufletul decât când încerci să le vindeci trupul.

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.” – Nelson Mandela

Ajută la formarea noii generaţii de farmacisţi, se dedică într-un mod original şi plin de umor într-un stil propriu practicii farmaceutice – Emil este un farmacist diferit, altfel.

În aceeaşi frază poate să te uimească cu explicaţia unui mecanism farmacologic şi în acelaşi timp poate interpreta un rol al vreunui binecunoscut personaj contemporan. Este unul dintre oamenii a cărui personalitate efervescentă se remarcă prin umor, cunoştinţe tehnice şi dedicaţia faţă de pacient. Emil prezintă o altfel de perspectivă a profesiei de farmacist, o perspectivă cu care o parte dintre noi se identifică din când în când. Chiar dacă avem aspiraţii şi ne dorim să evoluăm, să atragem bucurii în viaţa noastră, de multe ori în  practica zilnică întalnim obstacole, nemulţumirea pacienţilor, provocări benigne care nu fac altceva decat să ne recentreze, să ne agațe şi mai mult, să ne aducă cu picioarele pe pământ şi să ne determine să căutăm soluţii să depăşim aceste sitaţii.

“Zâmbeşte vieţii şi viaţa iţi va zâmbi înapoi”.

Desigur umorul este una dintre acele resurse şi ne ajută să ieşim puţin din cotidian, să ne relaxăm, să ne luăm mai puţin în serios. Umorul, ironia şi autoironia sunt strategii care funcţionează în cazul său.

Zambeşte azi, maine poate fi mai rau! – este unul din motto-urile sale.

Emil susţine specializarea farmacistului pentru că aceasta oferă un avantaj competitiv şi stabileşte credibilitate fată de colegii din echipa de sănătate cu care interacţionează.

Emil a terminat şef de promoţie – UMF – Carol Davila – în 2006 – este farmacist primar şi doctor în ştiinţe farmaceutice, şef de lucrări în cadrul catedrei de Farmacologie din cadrul centrului universitar Bucureşti

„Am 35 de ani, necăsătorit pentru că am fost prea ocupat să devin farmacist primar, doctor în științe medicale – specializarea Farmacie și șef de lucrări în Disciplina Farmacologie și Farmacie clinică a Facultății de Farmacie din cadrul UMF Carol Davila București” – declară Emil

Să ai un şir lung de abrevieri în faţa numelui nu prea contează pentru mulţi oameni. De fapt, mulţi nu prea înteleg despre ce e vorba. Majoritatea pacienţilor nu vor fi impresionaţi de acest lucru. Deci, de ce să te oboseşti? Nu trebuie să te laşi influenţat de ceea ce spun ceilalţi, doar de dorinţa de a fi un practician competent. Asta e tot ce vor observa ceilati – încrederea în abilităţile tale. Te încurajez să urmezi o calificare suplimentară. Nu este despre multe abrevieri în faţa numelui, doar despre încrederea că eşti în topul domeniului tău.

• Care au fost motivele, contextul, cine anume te-a călăuzit către UMF?

Cariera mea își are originea în tradiția familiei: tatăl meu a fost medic chirurg, direcție în care a fost urmat de fratele meu care este și el astăzi medic chirurg la spitalul de urgență Sf Pantelimon din București, iar mama mea, în prezent pensionar, a fost profesor universitar la UMF Carol Davila, Facultatea de Farmacie din București, respectiv Universitatea Ovidius, Facultatea de Farmacie din Constanța, direcție pe care, în mod natural o urmez eu.

Nu pot spune nici că a fost un vis al meu, nici că a fost o conjunctură. Mai degrabă aș spune că a fost mâna destinului căci încă de când eram foarte mic și mă jucam prin casă în timp ce mama dădea meditații la chimie, primele mele cuvinte nu au fost „mama” sau „tata”, ci alcani și alchene…

• Cine te-a ajutat in calatoria ta? Ai avut modele/mentori?

 Cu siguranță avem mare nevoie de mentori și modele, dar din păcate, adesea îi alegem greșit din rândul pseudovedetelor pe care le vedem toată ziua la TV sau pe net și nu din rândul celor care ne-au crescut și educat de mici și pe care îi vedem doar seara înainte de culcare sau o dată pe an când se întorc de la muncă din străinătate unde nu s-au dus de plăcere ci ca să ne asigure nouă un trai mai bun. Deficitul de modele este încă și mai dramatic atunci când observăm ce fel de oameni ajung să populeze Parlamentul și Guvernul acestei țări.

 Revenind la mine, aveam un profesor de fizică în liceu care în mod clar mi-a insuflat o pasiune pentru sfera didactică. Nu îmi plăcea fizica în mod deosebit, dar pasiunea cu care preda, iscusința cu care izbutea să facă din abstract ceva concret, căldura părintească și jovialitatea cu care interacționa cu noi, impunea în subconștient un respect și o admirație aparte. Practic îți era efectiv rușine să te prezinți cu lecția neînvățată. Mai rar vezi așa ceva în zilele noastre.

 În ceea ce privește sprijinul și ajutorul neîntrerupt la fiecare treaptă urcată, acesta a venit de la mama și fratele meu cărora le mulțumesc și cu siguranță ar fi venit și de la tata, dacă ar fi apucat să mă vadă pe acest drum.

• Ce ți-ai fi dorit să știi cand erai la început de drum?

Nu mi-am dorit să știu nimic în plus la început de drum decât am știut deoarece dacă aș fi știut cât e de greu, poate nu l-aș mai fi parcurs.

• Cum percepi profesia de farmacist azi? Cum o percepeai când ai început să profesezi?

Profesia de farmacist a suferit transformări semnificative de-a lungul timpului. Dacă pe vremea părinților și bunicilor noștri, esența ei gravita în jurul activității de receptură, pe măsură ce industria s-a dezvoltat și a preluat tot mai mult din această parte, principalul rol al farmacistului a migrat spre consilierea pacientului pe probleme de farmacoterapie. La începuturile activității mele nu îmi erau prea clare aceste lucruri.

• Care sunt atuurile unui farmacist dupa părerea ta?

Atuurile unui farmacist ar trebui să se bazeze pe nivelul de cunoștințe acumulat în facultate. Cu cât ieși mai bine pregătit de pe băncile facultății, cu atât ai șanse mai mari de a te disocia de eticheta de „vânzător de medicamente” atribuită în mod nedrept de unii pacienți care nu știu cât de greu este să ajungi farmacist, dar care din păcate, este întreținută și de veșnicul conflict între etică și mercantilism, alimentat de fundamentala eroare sistemică de a permite ca farmaciile să poată fi deținute de persoane care nu au nici o legătură cu acest domeniu. În ceea ce privește relația dintre medic și farmacist, aceasta continuă să nu fie una între parteneri egali, medici având tendința să se considere superiori din punct de vedere profesional față de farmaciști. Această tendință este din păcate încurajată chiar la nivel de Stat, nu mai devreme de luna august 2017 survenind modificări în ceea ce privește procedura de autorizare și inspectare a farmaciilor, în sensul acordării medicilor din cadrul DSP-urilor dreptul de a efectua aceste proceduri cot la cot cu farmaciștii. Dar oare farmaciștii au dreptul de a aviza și inspecta cabinetele medicale? Evident că nu.

• Dincolo de pregătirea și expertiza profesională, daca ar fi să punctezi un lucru care ți-a fost de folos, care ar fi acela?

Dincolo de aspectele profesionale, am învățat că lucrul pe care nu îl faci la timpul lui, este mult mai greu, dacă nu chiar imposibil să îl faci mai târziu.

• Care este cea mai bună lecție pe care ai primit-o?

Cel mai bun training este cel pe care ți-l face pacientul însuși. Lucrez în prezent la Farmacia Colțea din centrul Bucureștiului și în 2 ani, lucruri mai năstrușnice decât aici, nu mi-au fost cerut de către pacienți în toți ceilalți 8 ani de activitate lucrați în altă locație.

Aici am învățat niciodată să nu spui pacientului „așa ceva nu există”, pentru că oricât de improbabil era, a existat de fiecare dată.

• Dacă ar fi să te întorci în timp, ai mai alege această profesie?

Dacă m-aș întoarce în timp, m-aș face preot. Îndărătnicia și rezistența oamenilor este mult mai mică atunci când încerci să le tămăduiești sufletul decât când încerci să le vindeci trupul.

• Care sunt punctele slabe ale profesiei?

Punctele tari sau slabe nu sunt ale profesiei ci ale oamenilor care o exercită, în funcție de competența și vocația lor.

• Cum ai evoluat profesional? Care au fost pașii/alegerile inspirate?

Am evoluat profesional prin muncă de dimineața până seara. Pașii după terminarea facultății au fost: rezidențiatul, doctoratul și primariatul, în paralel cu activitatea curentă didactică și farmaceutică.

Care este cea mai puțin plăcută experiență profesională?

Cele mai puțin plăcute experiențe profesionale din viața oricărui farmacist cred că sunt legate de obligația impusă de patronate de a pune interesele comerciale mai presus de cele ale pacienților. Adică mai concret nu ești apreciat pt ce și cum recomanzi/ eliberezi ci pentru cât recomanzi/vinzi.

• Cum decurge o zi din viața ta profesională?

Plec de acasă în medie cam pe la 9.00 și revin la 22.00. În tot acest interval sunt și cadru didactic și farmacist chiar dacă jumătate din zi activez la facultate și cealaltă jumătate la farmacie. Cele 2 componente se completează reciproc.

• Ce te motivează să mergi înainte?

Faptul că nu pot merge înapoi, iar dacă aș putea, drumul de întoarcere ar fi de pe acum deja prea lung de mers pe jos…

• Ce sfat le-ai da celor care sunt la început de drum?

Le recomand cu tărie tuturor tinerilor farmaciști să își continuie studiile prin rezidențiat. Nu peste 2 ani, nu peste 5 ci de cum devin licențiați pentru că atunci este momentul cel mai favorabil, cunoștințele sunt proaspete și șansele de izbândă sunt maxime. Cu cât avansezi în vârstă cu atât îți arde mai puțin de învățat. Dar de ce să facă acest efort? La ce îi ajută? Ei bine, la acest moment nu pot să le spun că îi ajută prea mult, dar an de an termină tot mai mulți farmaciști, iar numărul farmaciilor rămâne constant. În câțiva ani, asistenții de farmacie vor dispărea ca profesie, deoarece concurența tot mai mare va obliga farmaciștii să accepte salarii mai mici, iar după încă vreo câțiva ani vor fi atât de mulți încât se va impune în mod natural un criteriu obiectiv de diferențiere între ei. Acel criteriu nu poate fi altul decât gradul profesional de farmacist specialist, grad care nu se poate obține peste noapte ci numai după 3 ani de rezidențiat. Prin urmare sfatul meu este să se mai chinuiască acum încă 3 ani cât sunt tineri și pot duce, ca să aibă o siguranță mai mare a locului de muncă atunci când vor ajunge mai în vârstă.

Întrebări fulger:

• Care este ritualul tău zilnic?

Mă trezesc dimineață, mă pregătesc de plecare, ajung la muncă, muncesc, plec de la muncă, iau prânzul, mă duc la cealaltă muncă, iar muncesc, ajung acasă, arunc un ochi pe Facebook și mă culc.

• Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit in cariera ta?

Nu l-am primit, l-am citit: „Succesul înseamnă să mergi din eșec în eșec, fără să îți pierzi entuziasmul” (W. Churchill). 

• Cine te inspiră în prezent?

Ministrul agriculturii, Petre Daea, pentru care „oaia este o statuie vie” și în a cărui opinie vizionară „nu poți să proiectezi viitorul agriculturii cu spatele la prezent” întrucât „complexitatea fenomenului agricol impune o abordare multidisciplinară și multiinstituțională”.

 

###

Fă tot posibilul să profiţi la maxim de fiecare experienţă şi oferă-te profesiei şi comunităţii.

Unii veţi servi profesia într-o poziţie de leadership. Asumă-ţi şi acceptă provocarea! Nu uita niciodată de ce ai ales această profesie – menirea noastră este să ne dedicăm pacienţilor.

Nu uita importanţa fiecărui pacient şi acordă maximum din tine.

###

Vă mulţumim pentru interesul arătat! Dacă aţi găsit acest interviu util, interesant sau inspiraţional, vă invit să ne lasaţi comentariile voastre mai jos sau aici.

Pentru alte interviuri şi pastile de inspiraţie alăturaţi-vă comunităţii profesioniştilor din sănătate, urmariti-ne pe site sau pe pagina noastră de Facebook.

ORICINE POATE DEVENI INSPIRATIE PENTRU CEI DIN JUR! VREM SA AFLAM POVESTEA TA!