Profesia şi locul de muncă reprezintă un aspect important în viaţa fiecăruia dintre noi. In afara de aspectul evident de a fi principala sursa de venituri, locul de muncă contează şi din multe alte puncte de vedere, ca imagine de sine, ca viaţă socială, etc. Din toate aceste motive un loc de muncă constituie adeseori o importantă sursa de stres.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecţiunile dorsale, printre cele mai des intâlnite problemele de sanatate de la locul de muncă. Stresul afecteaza 28% dintre angajatii UE.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Directiva cadru (89/391) prevede reglementări fundamentale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, care afirmă cu claritate obligaţia angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat aceasta directivă în legislaţia proprie iar unele dintre acestea au elaborat, în completare, ghiduri de prevenire a stresului în muncă. In conformitate cu abordarile din Directiva cadru, pentru a elimina sau a reduce stresul în munca, angajatorii trebuie:
- Sa prevină riscurile de stres în muncă;
- Sa evalueze riscurile de stres în muncă, prin identificarea acelor solicitarii şi presiuni ale activităţii care ar putea să genereze niveluri crescute şi de durată ale stresului şi prin stabilirea angajaţilor care pot fi afectaţi.
- Să actioneze în mod adecvat pentru evitarea vătămarilor produse de stres.
Presiunea psihică uriasă exercitată de nesiguranţa zilei de maine, viaţa dinamică, de cele mai multe ori tulburătoare, condiţiile tot mai dificile de a ne duce existenţa precum şi multă muncă, fără o răsplată pe măsură sunt doar câțiva dintre factorii care duc la tulburarea secolului, sindromul de burnout (o afecţiune care consumă omul pe interior). Experții din domeniul sănătăţii apreciază că, la nivel mondial, sunt milioane de oameni care suferă de această afecţiune, iar OMS apreciază că va deveni o pandemie în următorul deceniu. Cele mai afectate categorii de persoane sunt cele care lucrează sub presiune, stres şi cu termene limită.
Conform datelor Colegiului Farmacistilor în România activează în acest moment peste 23.000 de farmaciști, dintre aceștia peste 94% sunt angajați în domeniul privat susţine un studiu al INSSE (Institutul Național de Statistică). Numărul farmaciştilor s-a dublat în ultimii 10 ani iar aşteptările de la aceştia au crescut exponenţial.
Profesionistul din sănătate care are contact direct cu pacientul este expus zilnic unui număr crescut de factori stresori. Acestor factori li se adaugă factorii de mediu cum sunt lipsa de predictibilitate profesională, politicile de sănătate într-o continuă schimbare, lipsa unui cadru de referinţă şi cumulaţi aceşti factori împreună cu factorii personali conduc mulţi colegi de breaslă către fenomenul numit “burnout” sau suprastimulare fizică si psihică. Burnout-ul este un fenomen al societăţii moderne şi estimează că manifestările sindromului burnout se regăsesc, probabil, la peste jumătate din populaţia activă profesional a planetei. Denumirea acestei tulburări vine din limba engleză și înseamnă complet consumat/ars – după felul în care se simt cei afectați. În prezent, specialiştii spun că cei mai afectaţi de “sindromul secolului” sunt oamenii inteligenţi, foarte motivați și ambițioși, care se se implică foarte mult la locul de muncă. Din dorinţa de a se afirma, sau din pasiune pentru ceea ce fac, aceştia depun eforturi mari, lucrează mult peste program, iar acest comportament le afectează şi viaţa personală. Primele simptome ale epuizării profesionale sunt scăderea entuziasmului la locul de muncă, senzaţia că sarcinile de serviciu devin imposibil de îndeplinit, scăderea puterii de concentrare şi a randamentului profesional. Treptat, se instalează insatisfacţia şi deziluzia, iar, în scurt timp, sindromul suprasolicitare se manifestă şi la nivel fizic, prin oboseală cronică, dureri de cap, dureri musculare, tulburări de vedere, insomnii, dificultatea de a se trezi dimineaţa. Cei mai mulţi oameni percep aceste simptome ca stres sau oboseală extremă, însă suprasolicitarea nu este nici una, nici alta, ci o afecţiune care consumă, încet-încet, toate resursele energetice ale organismului, caracterizată prin epuizare emoţională şi depersonalizare.
Efectele sindromului de suprasolicitare aduce consecinţe grave asupra stării de sănătate. Pe lângă tulburările psihice – suprasolicitarea fiind o etapă premergătoare instalării depresiei majore – acesta ar putea duce la hipertensiune arterială, tulburări hormonale şi diabet zaharat. De asemenea, poate determina creşteri în greutate şi probleme precum obezitatea, dar şi un risc foarte mare de a dezvolta boli cardiace. Sunt zile în viaţă fiecăruia cand suntem copleşiţi de responsabilităţi, fară motivaţie sau plictisţi, lipsiţi de energie şi poftă de viaţă, incapabili chiar de a ne ridica din pat. Insă cand această stare persistă mai multă vreme, cand situaţia nu devine mai bună, riscul de a suferi de suprasolicitare creşte. Insa această afecţiune este reversibilă dacă este conştientizată la timp, dacă reuşim să ne adunăm forţele şi sa punem frană în viaţă nostră, dacă luăm o bine meritată pauză şi ne mobilizăm spre a ieşi din pilotul automat în care suntem prinşi.
Oboseala cronică este determinată de o combinatie de factori, fie ca este vorba despre cauze legate de locul de munca, de stilul de muncă sau chiar de trasături de personalitate.
Printre cauzele legate legate de locul de muncă regăsim:
– lipsa recunoasterii şi recompensării muncii prestate
– senzaţia de lipsă de control asupra propriilor activităţi
– asteptări nerealiste sau neclare din partea angajatorului
– desfăşurarea unor activităţi monotone, repetitive şi care nu oferă satisfacţii profesionale
– lucrul sub presiune constantă sau într-un mediu haotic
Stilul de viaţă poate fi de asemenea o cauză:
– dezechilibru între viaţa profesională şi cea personală
– persoanele din viaţa ta au asteptări ridicate de la tine şi pun permanent presiune pe tine
– asumarea unui număr prea mare de responsabilităţi, fară ajutor din partea celorlalţi
– somn insuficient; prea puţin timp dedicat relaxării şi socializării
– lipsa unor relaţii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emoţional
Deopotrivă tipul de personalitate impactează foarte mult echilibrul personal:
– tendinţe perfecţioniste; concepţia că nimic nu este suficient de bine făcut sau bun
– viziune pesimistă asupra perspectivelor propriei persoane şi asupra lumii în general
– personalitate de tip “a fi cel mai bun” (higher-achiever)
– nevoia permanentă de a deţine controlul; reticenţă în a delega responsabilităţile
Stresul se regăseşte în viaţa fiecăruia şi cei mai mulţi dintre noi învăţăm să trăim cu aces lucru, însă există o diferenţiere între stres şi suprasolicitare. A fi stresat înseamnă a te confrunta cu prea mult: prea multă presiune, prea multe responsabilităţi, o solicitare permanentă care depşeste puterile fizice şi psihice ale individului. Cu toate acestea, o persoană stresată are convingerea că, dacă ar dispune de mai mult timp şi de mai multă energie, ar putea face faţă situaţiei. Oboseala cronică, însă, se caracterizează mai ales prin insuficienă: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, că nu se mai poate face nimic, că orice gest este în zadar. Pe scurt, o persoană stresata caută soluţii, pe cand cineva ajuns la stadiul de burnout abandonează lupta, fiind total lipsit de motivaţie şi deprimat.
Stres versus suprasolicitare:
| STRES | SUPRASOLICITARE/BURNOUT |
| stare de tensiune, agitatie, hiperactivitate, consum mare de energie; | lipsa de viziune asupra viitorului; |
| senzaţie permanentă de urgenţă | pierderea motivaţiei, a speranţei şi a idealurilor; |
| implicare excesivă, suprasolicitare fizică şi psihică, | lipsa implicării, dezangajare, abandon; |
| supraexcitare emoțională; | amorţire emoţională; |
| pierderea energiei; | delăsare, neajutorare, senzaţia de copleşit; |
| epuizare fizica | epuizare emotionala si psihica |
| afectarea sanatatii pe termen lung | lipsa de sens, scop |
| poate conduce catre suicid |
Pentru a preveni sindromul de suprasolicitare se recomandă detaşarea totală de muncă, dar şi activităţi relaxante.
Pentru cei care sesizează primele simptome de epuizare (oboseală excesivă, dureri de cap zilnice și sentimente de genul “nu mă mai pot descurca”, “nu o mai scot la capăt”), este afectată productivitatea, scade nivelul de energie şi apare senzaţia de lipsit de control asupra situatiilor care în mod obişnuit erau uşor de gestionat, apare sentimentul de neajutorare şi frustrare în mod constant specialiştii spun că, primul pas, este o pauză, este evadarea într-o scurtă vacanţă, în care singura preocupare să fie relaxarea. In ceea ce priveste timpul, cel mai simplu sfat pe care vi-l pot da este sa respectaţi pauzele pe are vi le puteti permite. 15 minute de “timp personal” pot face minuni. O plimbare scurtă, o discuţie cu un coleg pe alte teme decat locul de muncă sau o tehnică de relaxare simpă cum este cea de respiraţie în 4 timpi.
Reduceţi presiunile pe care le puneţi voi însivă asupra voastră. Un grad mai mare de relaxare în tot ceea ce faceţi, indiferent de presiunea care vine din afară, permite uneori sa rezolvi mai usor lucrurile.
Iată o lista cu cateva idei utile pentru a preveni suprasolicitarea:
- Ia o pauza zilnică de la tehnologie. Deconecteaza-te complet de tehnologie pentru a te conecta puţin la gandurile tale. Altfel, vei pierde controlul şi vei fi suprins sau copleşit atunci cand gandurile respective se vor manifesta într-un mod şi la un moment nepotrivit.
- Diminuaţi aşteptarile pe care le aveţi de la ceilalţi. Un factor suplimentar de stres vine din partea aşteptarilor ridicate pe care le avem de la colegi sau subaltern, soţ, soţie, prieteni. De câte ori acestia nu produc rezultatele pe care le vrem, ne enervam inutil.
- Nu amânaţi sarcinile. Sentimentul de amânare ne urmareste ca o umbra apăsatoare. In plus, sarcinile amânate se strâng şi ne doboară.
- Respectaţi pauzele. Mintea are nevoie de realaxare periodică. Eficienţa scade dacă munceşti fără întrerupere.
- Nu vă luaţi de lucru acasă. Viaţa personală trebuie separată clar de viaţa de serviciu, presiunea de la job trebuie sa ramâna la birou.
- Spuneţi “nu pot, nu stiu, am nevoie de ajutor”. Unii oameni nu pot spune “nu”, dintr-un anumit blocaj psihologic. Acesta este necesar să fie depăşit: ai nevoie sa-ţi evaluezi corect resursele şi să ceri ajutor atunci când simţi ca nu poţi face faţă sarcinilor.
- Manancă regulat şi fă-ţi un program de somn . Consumă multă apa in timpul zilei, nu lichide ci apă. Apa ne păstrează un tonus bun şi reuşeste să ne diminueze stresul.
In cazul in care nu reuşiţi sa faceţi aceste lucruri sau prima reactie la citirea lor este – “aşa ceva nu se poate”, “aş vrea eu”, “uşor de zis” sau altele comentarii similare recomandarea mea esta să căutaţi un ajutor potrivit: un coach, un psiholog, un sfatuitor şi poate chiar un duhovnic, pe care sa-l puteţi accesa de cate ori simţiti ca este nevoie, care să vă asculte. De regulă, în ciuda faptului ca tot mai mulţi dintre noi au dificultăti emoţionale cauzate de problemele de la serviciu, aceştia apelează la un ajutor abia după luni sau chiar ani de la apariţia simptomelor, după ce încearcă, fără succes, să facă faţă singuri acestor probleme.
